Copiii sunt mici și încearcă zi de zi să înțeleagă ce îi înconjoară și învață rapid. Tehnologiile sunt la îndemâna lor iar odată ce le sunt oferite un telefon sau o tabletă cu care să se joace, sentimentul de îndepărtare și neascultare se intensifică. Cum vă puteți învăța copiii să manipuleze tehnologia în siguranță, întărindu-vă în același timp relația cu ei?
Găsiți răspunsurile în interviul nostru cu psihologul Jarmila Tomková.
Acest lucru este esențial. Construirea celei mai calde relații posibile este foarte importantă. Când vine vorba de tehnologii, tot ce trebuie să faceți este să vorbiți despre acest domeniu în mod firesc, de parcă ar fi orice alt subiect obișnuit. Nu insistați pe efectele negative și nici nu încercați să faceți distincția între ceea ce se întâmplă online și offline. În schimb, abordați discuția despre tehnologie cu un ton calm și cu aceeași implicare ca și în cazul altor lucruri care se întâmplă în viața dvs. sau care sunt surprinzătoare. Aceasta este linia de pornire pentru construirea încrederii, împreună cu o cultură a deschiderii și a împărtășirii, între copii și părinți.
Chiar dacă pare surprinzător, un moment potrivit este încă de la vârsta de grădiniță. Aceasta este o investiție necesară din partea părintelui pentru ca cei mici să se simtă în siguranță și să fie confortabili să vă împărtășească experiențele din orice mediu.
Următoarea întrebare firească este cum poți să vorbești cu copiii mici despre lucruri din mediul online pe care ei nu și le pot imagina singuri. Aici, aș sugera folosirea analogiilor care îi ajută pe copii să-și imagineze mai bine situația pe care încercăm să o descriem.
Iată un exemplu concret: părinții sunt de obicei obișnuiți să explice copiilor de ce copiii nu ar trebui să deschidă ușile străinilor. În mod similar, părinții le pot explica copiilor de ce este mai bine să nu facă click pe site-uri pe care nu le cunosc. Prin această analogie, le puteți arăta că și dvs., ca adult, v-ați uita prima oară prin vizor, iar dacă nu ați avea încredere în situație, nici nu ați deschide ușa. Și dacă nu vrem să deschidem ușa unui străin în viața reală, nu ar trebui să facem asta nici pe internet. Aceste analogii ar putea fi foarte utile pentru stabilirea regulilor.
Mulți părinți se tem să stabilească reguli, dar nu este nimic în neregulă cu acestea. Copiii găsesc regulile utile, pentru că îi fac să se simtă în siguranță și îi ajută să înțeleagă lumea. Fără reguli, rutină și limite, ei nu ar ști ce pot și ce nu pot face. Acestea sunt instrumentul lor pentru conștientizarea tuturor lucrurilor care îi înconjoară. Este important ca aceste reguli să fie bine formulate și explicate, astfel încât copiii să înțeleagă cu adevărat la ce se referă și cum și când se aplică.
Unii părinți ar putea să se lupte cu emoțiile copiilor lor ca reacție la interzicerea unei activități sau chiar să simtă că restricționează copilul. Acesta este un sentiment comun care apare la copiii care se enervează și plâng. În astfel de cazuri, părinții pot simți cu adevărat că își limitează copiii. În consecință, ar putea întâmpina probleme în stabilirea limitelor sau sunt prea toleranți când vine vorba de timpul petrecut în fața ecranelor sau pe dispozitivele mobile.
În realitate, părinții care cedează în fața răspunsului foarte vocal sau chiar violent al copiilor la interdicții, fac mai mult rău decât bine pe termen lung. Astfel, copiii vor avea granițe interne slabe, care i-ar putea afecta și mai mult în viață. Cred că fiecare părinte este responsabil să explice cum trebuie făcute anumite lucruri și trebuie să fie conștienți de rolurile lui. Părintele este autoritatea. Copiii s-ar putea să plângă sau să fie supărați din când în când, asta este normal – dar asta nu înseamnă că ar trebui să vă schimbați abordarea. Copiii pot fi pretențioși, dar aici nu este vorba doar despre tehnologii, ci, în general, despre cultura creșterii copiilor și educării acestora. Ca psiholog, aș sfătui părinții să-și învingă teama că nu sunt un părinte bun dacă copiii lor plâng.
Este o idee bună să faceți acasă un program prin care să le comunicați copiilor când, pentru cât timp și ce vor face, incluzând și perioade de timp liber. De exemplu, ei pot avea o oră de timp liber pe care îl pot petrece oricum doresc, să îl numim „timpul pe ecran”, pentru vizionarea de emisiuni sau seriale preferate la televizor sau pentru utilizarea tabletelor.
Este recomandat să petreceți timpul liber împreună și într-o singură cameră, astfel încât copiii să se obișnuiască să fie împreună în timp ce se joacă sau se uită la televizor. După ce s-a scurs timpul alocat acestei activități, toată lumea se va opri din ceea ce făcea și puteți vorbi despre asta. Copiii crescuți în acest fel nu vor găsi acest lucru ciudat sau ca pe o pedeapsă.
Unii copiii, atunci când simt că se termină timpul alocat unei anumite activități pe care nu doresc să o încheie, au tendința de a plânge în semn de protest. Acest lucru este normal, întrucât lucrurile pe care nu le finalizezi te pot frustra. Sfatul este de a încerca să îi pregătiți treptat pentru emisiunea, spectacolul sau jocul care se apropie de sfârșit.
Dacă copilul dvs. urmărește un basm după altul pe YouTube, puteți oricând să spuneți: „Aceasta este a patra parte a acestui basm. Va mai fi doar unul.” În acest caz, copilul este mai bine pregătit pentru final, iar dacă sunteți strict și nu îi permiteți fiicei sau fiului dvs. să mai vadă încă un videoclip sau să mai joace încă un joc, de fiecare dată lupta va fi din ce în ce mai ușoară. În acest moment, puteți explica, de asemenea, de ce limitați timpul de utilizare. De exemplu, cum afectează ochii sau capul expunerea prelungită în fața ecranelor sau monitoarelor.
Când copiii cer mai mult timp pentru jocuri, le putem reduce entuziasmul sau furia printr-o activitate care ameliorează stresul și echilibrează energia. Spre exemplu, dacă petrec o oră jucând niște jocuri de luptă, nivelul lor de energie este mai mare și au nevoie de anumite forme de ventilație fizică și emoțională, cum ar fi mersul cu patinele cu rotile sau cu bicicleta. Această regulă trebuie să se aplice în cadrul familiei și pentru alte scenarii, astfel încât copiii dvs. să știe de ce fiecare interval orar din programul lor este dedicat unei alte activități.
Da, este un bun punct de plecare. Dar pentru ca relația să fie și mai bună, concentrați-vă pe formarea unui parteneriat real între dvs. și copilul dvs. Copilul se va simți în siguranță și va avea încredere să povestească întâmplările de peste zi dacă părintele este interesat de ceea ce face. Ori de câte ori micuțul dvs. dorește să înceapă o activitate, fiți acolo, întrebați-l mai multe despre aceasta și susțineți-l.
Ca alternativă, încercați să schimbați rolurile și să îi arătați că și dvs. puteți învăța ceva de la copilul dvs. Acest lucru nu contrazice rolul parental al autorității, părintele continuând să fie cel care decide când și de ce acționează în acest fel și de ce nu vrea să renunțe la limitele pe care le-au stabilit pentru timp, program sau conținut. Oportunitatea de a învăța împreună cu copilul este ceva ce niciun părinte nu ar trebui să rateze. Deci, trebuie să fiți atenți, răbdători și dispuși să investiți timp și energie în asta.
I-aș încuraja să observe și să încerce să înțeleagă prin ce trece copilul lor. Pentru a-i încuraja să se deschidă, puteți spune ceva de genul: „Văd că ai fost iritat în ultima perioadă. Este ceva dificil prin care treci?” sau „Îmi pare rău că îți este greu acum... Dar hei, toată lumea are zile bune și zile rele. Și eu am avut o zi proastă astăzi.” Spunând asta, dezvăluiți faptul că până și adulții au unele necazuri.
Mai este apoi și vorba despre mecanismul nostru de a face față. Împărtășirea unor povești similare cu cele cu care se confruntă copilul dvs. indică faptul că toate acestea sunt normale, lucruri de acest fel se întâmplă, dar și că există întotdeauna o soluție. De asemenea, le puteți îndrepta atenția către propriile mecanisme de adaptare punând o întrebare simplă: „Ce crezi că te-ar ajuta să faci față unei dispoziții proaste sau unei zile proaste?”
Da, există asemenea tehnici. Una dintre ele folosește metafora unui miracol. Le spunem copiilor să-și imagineze că au un instrument miraculos și îi întrebăm: „Ce ai face cu asta pentru a-ți face ziua mai bună?” Pe lângă faptul că este posibil ca copiii să vă spună, ca răspuns, ce îi deranjează, această activitate are și un efect terapeutic – îi permite copilului să-și imagineze câteva soluții pentru situația particulară. Dacă părinții se alătură acestei activități și spun, de exemplu, că ar face și ei ceva cu un astfel de instrumentul miraculos, cum ar fi încetinirea scurgerii timpului sau micșorarea volumului de lucru, nu fac altceva decât să întărească și mai mult relația.
Un alt truc este următoarea întrebare: „Ce experiență de astăzi ai dori să păstrezi în cutia ta de comori?” Acesta este folosit atunci când lucrurile sunt greu de împărtășit. Puteți începe cu asta și mai târziu să treceți la ideea de a pune lucrurile deranjante și inutile într-un „coș de reciclare”. Această activitate vine cu o metaforă și mai puternică: ceva care deranjează poate fi transformat metaforic într-o bază pentru viitor. Astfel, lucrurile vechi se transformă în ceva care vă va ajuta să reacționați mai bine într-o altă situație similară viitoare. În mod similar, un copil poate înțelege că atunci când vorbește despre suferința sa și o lasă deoparte, într-o zi poate folosi această experiență aparent neplăcută dintr-o altă perspectivă și că totul în lume se întâmplă cu un motiv.
cu ESET Parental Control pentru Android
ÎNCERCAȚI GRATUIT 30 DE ZILE
Internetul este un loc cu multe posibilități. Dar atunci când lumea online începe să ocupe prea mult spațiu în viața copilului dvs., poate fi o problemă. Care sunt diferitele tipuri de dependență de internet? Și cum puteți ajuta copiii care se luptă cu utilizarea excesivă a internetului? Discutăm subiectul pe larg cu psihologul pediatric, Jarmila Tomkova.
A sosit momentul pentru achiziționarea primului smartphone pentru copilul dvs. Înainte de a-l oferi, însă, asigurați-vă că îl ajutați să folosească noul gadget în siguranță și în mod responsabil.
Tehnologia este integrată din ce în ce mai mult în viața cotidiană și în activitățile obișnuite, de la simpla comunicare cu familia sau prietenii până la dispozitive casnice inteligente sau gadgeturi pentru activități de recreere. Dar toate aceste beneficii pot aduce și senzația de izolare, în ciuda unei aparente conectări continue. Pentru a menține o relație deschisă cu copiii dvs. stabiliți limite sănătoase pentru folosirea progresului tehnologic și vorbiți mereu cu aceștia despre orice temă.
