Internetul oferă mult spațiu pentru inspirație și discuții de calitate. Totuși, dvs. sau copiii dvs. s-ar putea uneori să întâmpinați un comportament care pur și simplu nu este corect, cum ar fi ura cibernetică - o versiune online a discursului instigator la ură. În dreptul internațional, ambele forme de comportament ofensator sunt definite drept infracțiune. Iată ce recomandă psihologul Jarmila Tomkova pentru posibile astfel de situații pe care copilul dvs. le-ar putea întâlni.
Discurs instigator la ură – INACH (International Network Against Cyber Hate - Rețeaua internațională împotriva urii cibernetice) definește discursul instigator la ură drept:
Ură cibernetică – discurs instigator la ură făcut prin mijloace electronice (de exemplu, prin SMS). Dacă se întâmplă online, poate fi numit discurs instigator la ură online.
Cyberbullying – UNICEF definește cyberbullying ca:
Internetul este un loc minunat unde copiii pot dezvolta și dobândi cunoștințe noi. Dar există și locuri pe internet care răspândesc ură și propagandă. De ce se întâmplă asta atât de ușor? Oamenii se comportă diferit online decât în lumea fizică, iar în mediul digital au tendința de a acționa impulsiv și sunt supuși efectului de dezinhibare. Sunt mai puțin adaptați la normele sociale, ceea ce permite agresiunii să decurgă mai ușor. „Suntem mai lipsiți de tact unul cu celălalt, avem mult mai puține reșineri și adesea facem lucruri cu o intensitate mai mare pe internet”, spune Jarmila Tomkova. Deci, oamenii sunt mai probabil să se alăture răspândirii urii în online decât în viața reală.
În lumea digitală, oamenii sunt, de asemenea, mai puțin atenți atunci când sunt expuși la informații sau când citesc știrile. Totul este rapid și plin de multe detalii și comentarii, iar, adesea, utilizatorii de internet nu pot analiza critic totul. Înainte de a vă învăța copiii să gestioneze ura cibernetică, explicați-le specificul mediului online.
Deoarece informațiile se răspândesc pe internet cu o viteză mare, ura cibernetică este potențial mai dăunătoare decât discursul instigator la ură offline, deoarece poate ajunge mai repede la mai mulți oameni. „În general, ura cibernetică poate răni pe trei niveluri. Dăunează individului, grupului din care face parte victima și întregii societăți în general – prin crearea unei culturi a urii și a intoleranței”, sugerează Tomkova. Comportamentul clasificat ca ură cibernetică poate avea consecințe grave, de la amenzi financiare până la închisoare.
Copiii dvs. au experimentat personal discursul instigator la ură? Sfătuiți-i să încheie conversația cu un fapt.
„Este bine să nu escaladăm conflictul, dar, în același timp, nici să rămâneți pasivi nu este mai bine", spune psihologul Jarmila Tomkova. Copiii dvs. ar trebui să știe să intervină, să ajute să calmeze tonul conversației și să o încheie cu un fapt. „Haterul nu va admite că celălalt ar putea avea dreptate; nu vor accepta opiniile celuilalt", explică Tomkova. Uneori, chiar și martorii se simt amenințați și se alătură celui mai puternic - de obicei, agresorul. Explicați copiilor dvs. de ce ar trebui să se abțină de la sprijinirea unui atacator și mai degrabă să sprijine victima.
De asemenea, dacă copiii dvs. sunt martori la discursuri instigatoare la ură, ei își pot exprima dezacordul față de ură, de exemplu, părăsind camera de chat împreună cu victima. De asemenea, în unele cazuri, copilul dvs. poate însoți victima la secția de poliție. „Dacă eu, ca martor al urii offline, sunt dispus să însoțesc o victimă, o va ajuta din perspectivă psihologică. Va înțelege astfel că nu este singura care crede că acest tip de comportament nu este în regulă. A susține pe cineva ajută la crearea unei narațiuni de sprijin și dreptate”, spune Tomkova.
În general, cea mai importantă parte este să vă asigurați că victima nu este singură. Copiii dvs. pot încuraja persoana rănită, de exemplu, lăsându-i un mesaj amabil, încurajând-o să-și împărtășească sentimentele cu părinții lor sau ajutând-o să găsească locuri sigure la care să apeleze – de exemplu, o linie de asistență sau un psiholog.
La școală, incidentul trebuie mai întâi raportat autorităților școlare. Instituția este obligată să lupte împotriva agresiunii și urii și să asigure siguranța copiilor. Un profesor sau director ar trebui apoi să contacteze părinții copiilor implicați și poliția. „Copiilor le este frică să se adreseze ei înșiși autorităților. De aceea aș sugera să existe cutii poștale pentru raportarea anonimă a unor astfel de situații", spune psihologul. Urmăriți videoclipul cu expertul global în securitate cibernetică, Jake Moore, care vorbește despre semne pentru a afla dacă copilul dvs. ar putea fi agresat cibernetic și ce puteți face în acest sens.
Când copilul dvs. este martor la ură cibernetică, nu ar trebui să distribuie, să aprecieze sau să răspundă cu un emoji la incident. Aceste acțiuni doar ajută mesajul de ură să se răspândească mai repede. Dacă alege să interacționeze, ar trebui să folosească narațiunea alternativă. Ca și în viața reală, discutați cu copiii dvs. de ce nu ar trebui să ignore lucrurile rele pe care le văd online.
Ei pot face capturi de ecran ale mesajelor de ură din online și pot raporta incidentul administratorilor. Cu cât administratorii primesc mai multe rapoarte, cu atât este mai probabil ca aceștia să ia atitudine față de respectivul incident. De asemenea, copilul dvs. poate bloca persoana care se comportă inadecvat și să explice administratorilor de ce fac acest lucru. Cu toate acestea, este bine să rețineți că administratorii pot fi copleșiți de solicitări similare și pot întârzia să reacționeze. Prin urmare, dacă situația este gravă, se recomandă și raportarea incidentului la autoritățile competente.
Încercați să începeți o discuție deschisă și să ascultați copilul. Încercați să le înțelegeți sentimentele. Arătați îngrijorare și luați situația în serios. Ca adulți, trebuie să rezolvăm incidentul și să creăm un mediu sigur în timp ce ne sprijinim psihologic copiii. Împreună, puteți raporta incidentul autorităților competente și, dacă este necesar, puteți solicita ajutor psihologic. Explicați de ce discursurile instigatoare la ură și ura cibernetică nu aparțin unor conversații corecte și lăsați-vă copiii să devină modele pentru ceilalți.
cu ESET Parental Control pentru Android
ÎNCERCAȚI GRATUIT 30 DE ZILE
Când copiii dvs. sunt martori la discursuri instigatoare la ură sau la ură cibernetică, sau când sunt victime ale acestora, cum ar trebui să răspundă? Iată ce recomandă psihologul Jarmila Tomkova.
Strategiile de oprire și de răspuns la hărțuirea cibernetică necesită un efort concentrat, la nivelul întregii comunități, care să implice părinții, educatorii și, desigur, copiii înșiși. Hărțuirea de orice fel poate avea un impact devastator asupra bunăstării și vieții victimei.
Sunteți îngrijorat că copilul dvs. ar putea fi agresat online?
