Hărțuirea fizică, cunoscută și sub denumirea de bullying față în față sau bullying în persoană, este încă o problemă răspândită în școli, mulți cercetători spunând că consecințele pe termen lung pot fi chiar mai grave decât impactul imediat - până la punctul în care pot duce la schimbări în comportamentul și personalitatea victimei. Odată cu apariția internetului, bullying-ul și-a îmbunătățit, la fel ca și comunicarea generală, capacitățile. În zilele noastre, hărțuirea se poate face din confortul propriei case, iar ținta poate să nici nu cunoască hărțuitorul.
În cadrul articolului vom analiza diferitele forme de hărțuire cibernetică, efectele reale ale abuzului și hărțuirii online asupra victimelor și, în cele din urmă, de ce părinții și tutorii trebuie să-și protejeze copiii și să promoveze respectul față de ceilalți nu doar în viața de zi cu zi, cât și în mediul online.
Potrivit dicționarului Merriam-Webster, hărțuirea cibernetică înseamnă „postarea electronică de mesaje răutăcioase despre o persoană (cum ar fi un elev sau un student), adesea făcută anonim”. Totuși, hărțuirea cibernetică poate lua multe alte forme și, ca atare, implică utilizarea tehnologiei moderne pentru a ataca, maltrata și viza o altă persoană.
Victimele primesc mesaje, texte, postări sau comentarii neplăcute pe telefoanele lor, pe conturile de social media sau pe computerele lor care le provoacă o stare de disconfort și le fac să se simtă rău. Acest abuz se poate întâmpla aproape non-stop, victima fiind afectată de comportamentul agresiv și plin de ură și răutate al atacatorului digital.
În concluzie, fiecare formă de conținut online este folosită pentru a răni pe cineva. În plus, forma de intimidare și aspectele acesteia pot fi, de asemenea, variate, vizând orientarea sexuală, aspectul fizic, vârsta, rasa, etnia, religia și multe altele. În multe țări, hărțuirea cibernetică este considerată infracțiune, iar autorii acesteia pot primi pedepse cu ani în închisoare.
Bullying-ul online poate fi foarte dăunător, fiind foarte adesea anonim și poate avea un impact larg, deoarece oricine poate citi mesajele răutăcioase postate online. Hărțuirea cibernetică poate face victima să simtă că nu există scăpare, deoarece casa și intimitatea lor sunt invadate constant.
Acest lucru are un efect extraordinar asupra psihicului victimei, deoarece stresul și starea emoțională generală îi poate afecta acesteia tiparele de somn, starea de spirit și obiceiurile alimentare, ajungând deseori să provoace anxietate și depresie, cu consecințe nedorite. Dacă vorbim de acest abuz direcționat către copii, una dintre țintele frecvente ale cyberbullying-ului, preocupările oamenilor sunt justificate.
Făptuitorii, de asemenea, se pot confrunta cu consecințe: o pedeapsă cu închisoarea, piedici și momente dificile la școală, concedieri de la serviciu sau perspectiva de a deveni ei înșiși ținte.
Mediile utilizate pentru cyberbullying au evoluat de-a lungul anilor și, pe măsură ce ritmul inovațiilor tehnologice se accelerează, acesta oferă spații diferite și variate pentru hărțuirea online.
Primele cazuri de proto-bullying cibernetic ar putea fi apelurile telefonice sau mesajele text de ură, care au evoluat în ceva similar prin intermediul platformelor de mesagerie online. Primul caz real de hărțuire cibernetică care a atras atenția a fost în 2007 în SUA, când Megan Meier, o tânără de 13 ani, s-a sinucis după ce vecinii ei au creat un profil Myspace fals pentru a o hărțui.
Acesta a fost o prevestire a lucrurilor care vor urma, deoarece la scurt timp după, au apărut smartphone-urile și o multitudine de noi site-uri web de rețele sociale și servicii de mesagerie, creând și mai multe medii pentru astfel de acte josnice. În 2010, Hope Sitwell, o altă tânără de 13 ani, s-a sinucis pentru că iubitul ei a distribuit fotografia ei nud elevilor din șase licee din Florida. În era internetului, confidențialitatea a devenit un lux.
Datorită prevalenței persoanelor ce utilizează site-urile de rețele sociale precum Instagram, Snapchat, Discord, Reddit, Twitter și Facebook, oamenii sunt din ce în ce mai expuși amenințării cyberbullying-ului. La fel cum am trecut de la mesajele pe telefon mobil la mesajele online, la fel s-au schimbat și formele de agresiune, fotografiile și videoclipurile fiind folosite pentru a maltrata oamenii, erodând tot mai mult confidențialitatea și spațiile personale sigure. Tyler Clementi, un tânăr de 18 ani din New Jersey, s-a sinucis după ce colegul său de cameră a folosit o cameră web pentru a-l filma pe Clementi sărutându-se cu un alt bărbat, încurajând și alți colegi și oamenii de pe Twitter să urmărească streaming-ul live.
Lista, din păcate, continuă. Într-adevăr, un studiu din 2018 a constatat că tinerii care sunt ținte ale hărțuirii cibernetice au de două ori mai multe șanse de a se sinucide sau de a se autovătăma decât colegii lor care nu au fost victimele acestei forme de hărțuire.
Așa-numiții „peeping Toms” (străini care se uitau în casele/camerele unor necunoscuți) încă mai există, dar la fel există și alte forme de urmărire sau snooping. Urmărirea digitală sau online a crescut în ultimii ani, datorită rețelelor sociale și obiceiurilor constante de postare ale oamenilor și împărtășirii abundente a detaliilor din viața lor.
Potrivit unui studiu din 2013, până la 80% dintre adolescenții care folosesc rețelele sociale împărtășesc online informații precum locația, imagini și detalii de contact. Cu excepția cazului în care au un profil privat și își cunosc toate conexiunile, copiii pot fi urmăriți cu ușurință de oricine online.
Iată câteva forme moderne ale hărțuirii cibernetice, care poate afecta atât adulții, cât și copiii sau adolescenții:
După cum reiese din dezvoltarea legilor care vizează hărțuirea și hărțuirea online, există și ar trebui să existe întotdeauna toleranță zero față de un astfel de comportament.
Ce se poate face? Părinții ar trebui să fie mai înțelegători și să încerce să vorbească mai mult cu copiii lor dacă observă semne de disconfort sau schimbări în comportamentul acestora. După aceasta, ar trebui să încerce să adune cât mai multe dovezi posibile și să raporteze orice incident de hărțuire cibernetică administratorilor platformei, administratorilor școlii (dacă este necesar) și poliției. De asemenea, luați în considerare ajutorul medical profesional pentru persoanele afectate de hărțuirea cibernetică, deoarece poate avea efecte mentale de lungă durată.
cu ESET Parental Control pentru Android
ÎNCERCAȚI GRATUIT 30 DE ZILE
Când copiii dvs. sunt martori la discursuri instigatoare la ură sau la ură cibernetică, sau când sunt victime ale acestora, cum ar trebui să răspundă? Iată ce recomandă psihologul Jarmila Tomkova.
Strategiile de oprire și de răspuns la hărțuirea cibernetică necesită un efort concentrat, la nivelul întregii comunități, care să implice părinții, educatorii și, desigur, copiii înșiși. Hărțuirea de orice fel poate avea un impact devastator asupra bunăstării și vieții victimei.
Sunteți îngrijorat că copilul dvs. ar putea fi agresat online?
