| Grooming

Cum evoluează comportamentul unui prădător online: de la prietenie la hărțuire

| 01 Sep 2022
Distribuie

Pentru copiii din zilele noastre, internetul este un loc în care se pot relaxa, se pot juca, pot învăța lucruri noi și se pot întâlni cu noi prieteni. Din păcate, spațiul online poate deveni și o zonă de pericol atunci când indivizi aparent prietenoși vizează copiii cu intenții malițioase – prădătorii online sunt o amenințare reală. Cum recunoașteți când persoana din spatele celuilalt ecran vrea să-i facă rău copilului dvs.?

Grooming-ul se referă la ademenirea de către un adult a unui copil, pentru a fi supus abuzurilor sexuale și este o tactică folosită de abuzatorii sexuali online care caută victime online. Ademenirea poate consta în discuții pe teme intime pentru expunerea treptată la materiale cu conținut sexual în vederea scăderii rezistenței/ inhibiției copilului. Acesta este un pericol de durată care îi afectează atât pe adolescenți, cât și pe copiii mai mici. Potrivit Internet Watch Fundation (IWF), contextul pandemic a agravat această problemă. În 2021, fundația „a confirmat 252.000 de adrese URL care conțineau imagini sau videoclipuri cu copii abuzați sexual, comparativ cu 153.000 în anul precedent”. IWF a explicat în continuare că o parte semnificativă a materialului provine din situații în care „copiii sunt manipulați pentru a-și înregistra abuzurile înainte ca acestea să fie distribuite online – cea mai rapidă creștere având loc în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 7 și 10 ani”. 

Citește și: Păstrați-vă copiii în siguranță atunci când întâlnesc oameni în mediul online

Cum puteți dvs. și copilul dvs. să recunoașteți un prădător online? 

 

1) Căutarea victimei

Prădătorii online folosesc adesea site-uri web care le permit să determine vârsta victimelor și să inițieze comunicarea rapid, cum ar fi chat-urile online și rețelele sociale. Pe internet, infractorii își pot folosi vârsta ca instrument pentru a stabili poziția dominantă, dar pot încerca, de asemenea, să impersoneze copii creând conturi false care imită grupa de vârstă a victimei. Prădătorii vizează frecvent fetele și băieții tineri, deoarece copiii pot vedea internetul ca un spațiu sigur pentru a-și exprima și expune propriile neliniști. Totuși, chiar dacă aceste grupuri sunt cel mai frecvent vizate, problema grooming-ului online îi implică pe toți copiii, oricare dintre ei putând deveni victimă. Un răufăcător sexual online își asumă adesea rolul unui potențial „profesor” sau al unui confident, al unui nou prieten care îl face pe copilul vizat să se simtă dorit, validat și apreciat.

2) Complimentele și fenomenul de mirroring

Când un prădător încearcă să abordeze o potențială victimă, comunicarea urmează unul dintre cele două modele. Unii infractori aduc încă de la început în discuție chestiuni de natură erotică și solicită servicii sexuale de la copilul vizat. Dacă copilul ignoră încercările lor, se îndreaptă către o altă victimă. Al doilea model este considerat mai periculos, aceștia sunt adevărații grooomeri: ei urmăresc să stabilească o relație de durată de care să beneficieze continuu. În primele etape ale comunicării, folosesc de obicei un ton calm pentru a obține încrederea victimei. Un semn tipic al comportamentului de prădător este interesul excesiv și comentariile măgulitoare. Groomer-ul este de acord cu tot ceea ce spune copilul vizat și este interesat de toate hobby-urile victimei.

În realitate, această aparentă amabilitate acoperă o întreagă gamă de tehnici de manipulare. Prădătorii folosesc adesea metode de mirroring: vorbesc despre subiecte inocente, discută despre tendințele actuale, se comportă naiv, devenind astfel figuri asemănătoare copiilor. Acest lucru face ca, în ochii unui copil, criminalii să pară inofensivi și de încredere. De asemenea, prădătorii folosesc un comportament prietenos. Adesea sunt interesați de temerile victimelor lor și de factorii care le declanșează iar când copilul vizat devine fragil emoțional, ei adoptă rolul de adulți responsabili, le ascultă grijile și îi calmează. Prin aceste acte de „bunătate”, abuzatorii speră să creeze o legătură în care să dețină controlul și astfel să poată angrena rapid victima în activități deviante.

3) Izolarea copiilor

De la început, prădătorii își întreabă adesea victimele despre relațiile lor de familie. Spre exemplu: „Ești aproape de părinții tăi? Aceștia sunt acasă chiar acum?” Abuzatorii tind să aleagă copii ai căror părinți nu sunt foarte prezenți în viața copilului. Absența unui părinte, nu neapărat fizică, cât mai degrabă emoțională, face ca victima să fie și mai vulnerabilă și scade riscul ca agresorul să fie prins. De obicei, prădătorii încearcă să-și izoleze victimele degradând imaginea și reputația părinților în timpul unei conversații, spunând: „mama/tatăl tău nu ar înțelege asta, dar eu sunt aici pentru tine.” Mai mult, abuzatorii „vor încerca să-i facă pe copii să se simtă părtași în abuz” prin expresii precum „Părinții tăi n-ar fi niciodată de acord dacă ar afla”.

4) Cerințe din ce în ce mai complexe

După ce relația a fost stabilită, prădătorii le cer de obicei copiilor vizați să le trimită dovezi ale afecțiunii lor, cum ar fi fotografii sau videoclipuri, inclusiv cu corpurile lor. Infractorul poate oferi imagini personale pentru a-i face pe copii să creadă că nu este nimic în neregulă în a partaja conținut sexual. Înainte de a cere material în mod explicit erotic, prădătorii încearcă adesea să-și „desensibilizeze” victima introducând sexualitatea în conversație, întrebând despre experiențele sexuale anterioare ale copilului și trimițând glume orientate spre sex sau cu conținut pornografic.

În afară de asta, un prădător poate solicita și o întâlnire personală. Când orice persoană dorește să vă întâlnească copilul singură sau într-o locație îndepărtată, ar trebui să vedeți întotdeauna acest lucru ca pe un semn major de avertizare. Copii trebuie educați de timpuriu să identifice acest risc major. Dacă copilul refuză, atacatorul poate încerca să obțină informațiile personale ale victimei, cum ar fi adresa la care locuiește sau unde merge la școală. Prădătorii verifică adesea conturile copilului și apoi îi urmăresc prietenii și familia pentru a obține datele dorite. Ei pot, de asemenea, să-i manipuleze pe copii și să-i determine să partajeze aceste informații fără să știe. Un exemplu de astfel de abordare este: „Locuiesc în acest oraș. Ai fost vreodată acolo? Este aproape de tine?” După ce au făcut rost de detaliile sensibile, le pot folosi pentru a trece „în mod accidental” prin acele zone în care intenționează să surprindă victima și să o ademenească într-o locație mai privată.

5) Amenințări și manipulare

În cele din urmă, prietenia inițială este înlocuită treptat cu amenințări și șantaj. În această etapă, groomerii pot folosi informațiile adunate pentru a-și manipula ținta. Acești criminali își pot intimida victimele sugerând că fotografiile private pot să fie publicate sau trimise familiei sau prietenilor. De asemenea, ei pot amenința cu atacuri fizice acasă sau la școală. În aceste situații, extorcarea psihologică este, de asemenea, o metodă folosită frecvent. O altă abordare este cea în care un prădător pretinde că este bolnav sau suferă de o afecțiune gravă și că victima îi poate ajuta, argumentând starea sa cu imagini specifice.

Un prădător se poate întoarce sporadic la comportamentul inițial de compasiune pentru a face victima să creadă în autenticitatea prieteniei lor. Infractorii pot chiar să-și contrazică în mod direct comportamentul rău intenționat și să-și submineze abilitățile spunând că sunt prea departe pentru a fi periculoși sau că sunt și ei la rândul lor părinți sau bunici și nu ar răni niciodată un copil. În cele din urmă, prădătorii manipulează uneori copiii oferind recompense în bunuri în schimbul unor informații sau conținut specific. Propunerile pot include bani, cadouri sau chiar produse interzise, ​​cum ar fi droguri, țigări sau alcool.

Cum poate un părinte să afle dacă copilul a intrat în vizorul unui prădător online?

Cu excepția cazului în care controlați în mod direct dispozitivul copilului sau aveți o relație foarte deschisă cu acesta, poate fi dificil să determinați dacă a întâlnit un prădător online. Deoarece aceștia își izolează adesea victimele cât mai mult posibil, copilul dvs. poate fi secretos în legătură cu întâlnirile sale online periculoase. Cu toate acestea, centrul Child Crime Prevention and Safety Center sugerează că există câteva modele de comportament pe care le puteți supraveghea: „Acestea pot fi câteva semne că un copil este vizat de un prădător online: petrece o cantitate din ce în ce mai mare de timp online, devine secretos în privința activității și intereselor sale online, schimbă sau închide ecranul sau filele din browser ori de câte ori un adult/părinte este aproape, folosește un limbaj sexual pe care nu ar trebui să-l cunoască și devine volatil din punct de vedere emoțional.” În plus, pot exista și dovezi fizice: recompense în bani sau cadouri pe care copilul dvs. le primește de la cineva pe care nu-l cunoașteți. 

Ce poate face un părinte pentru a preveni fenomenul de grooming?

Comunicarea este cheia. Fără a denigra spațiul online, vorbiți cu copiii dvs. despre internet, rețelele sociale pe care le folosesc și oamenii pe care îi urmăresc sau cu care vorbesc. Discutați despre pericolele online, despre comportamentul prădătorilor și despre faptul că orice informații, fotografii sau videoclipuri partajate online pot fi folosite împotriva lor. Încercați să le explicați ce este grooming-ul, folosind ca exemplu videoclipuri educaționale sau fapte din viața reală, astfel încât copiii dvs. să poată recunoaște comportamentul de prădător în cazul în care îl întâlnesc vreodată. În plus, vorbiți despre sexualitate. Împărtășiți-le că este normal să dezvolte și să exploreze anumite sentimente și trăiri, dar încurajați-vă copilul să facă acest lucru în siguranță. 

Understood.org sugerează următoarele: „Vorbiți cu copilul dvs. despre modul în care conversațiile de tip flirt pot părea incitante la început, dar pot escalada rapid și pot duce la situații care îl fac să se simtă inconfortabil sau folosit. Subliniați modurile comune în care oamenii flirtează online, inclusiv prin dezbateri privind vestimentația sau viața sexuală a celebrităților sau a persoanelor cunoscute pe care copiii le consideră modele.” Mai presus de toate, considerați aceste conversații părinte-copil un eveniment periodic. Vorbiți cu copiii dvs. în mod regulat și observați schimbările în comportamentul și cunoștințele lor pentru ca discuția să se potrivească propriilor lor experiențe. Chiar dacă poate fi incomod, discuțiile despre subiecte sensibile și oferirea unui spațiu sigur pentru a le explora vă pot ajuta atât să preveniți situațiile riscante, cât și să le rezolvați rapid. Dacă simțiți că copilul dvs. se află într-o fază de răzvrătire împotriva dvs. ca părinte, asigurați-vă că are pe altcineva de încredere căruia să se dezvăluie - un frate sau un prieten.

ESET Parental Control pentru Android ESET Parental Control pentru Android

Faceți internetul un loc mai sigur pentru copiii dvs.

cu ESET Parental Control pentru Android

ÎNCERCAȚI GRATUIT 30 DE ZILE