Simptomele sale sunt foarte variate și se întâlnește atât în rândul copiilor, cât și al adulților. Când este un copil mai predispus să sufere de FOMO? Și cum poate fi prevenită dezvoltarea sa la adolescenți? Psihologul Jarmila Tomková explică implicațiile sale asupra sănătății mintale a copiilor.
FOMO este asociat cu toate aceste sentimente. Oamenii pot simți regret și pot experimenta indecizie sau pot crede că nu sunt atât de hotărâți când vine vorba de alegeri și că nu trăiesc vieți la fel de împlinite ca ale altor persoane. Acest sindrom apare de obicei atunci când oamenii trec printr-o perioadă dificilă și nu sunt complet fericiți de ei înșiși. Drept urmare, se concentrează mai mult pe monitorizarea proximității lor, pentru a găsi validarea că sunt suficient de buni și nu ratează nimic. Anxietatea și sentimentul de dependență sunt unele dintre efectele pe care FOMO le provoacă. Analiza asupra vieții altora nu aduce seninătate și bucurie ci, dimpotrivă, poate induce o stare depresivă.
Răspunsul este da, se poate. Oamenii care se luptă cu FOMO simt constant nevoia de a ști ce se întâmplă în jurul lor, fiind în același timp dependenți de aceste cunoștințe. Pentru adulți, acest lucru se poate manifesta în moduri diferite - cum ar fi urmărirea constantă a știrilor și teama de nu rata nicio informație. Există însă o diferență între a viziona știrile tot timpul, neputând să te desparți de fenomen pentru a nu lăsa nimic deoparte și a viziona știrile în fiecare zi, împăcat cu gândul că nu trebuie să știi totul. Cu toate acestea, adulții se pot simți tentați să verifice rețelele sociale pentru a se asigura că nu pierd activități, recunoaștere din partea celorlalți, contactul cu prietenii, colegii sau tendințele actuale.
Să analizăm cazul în care cineva se simte nesigur la locul de muncă. O astfel de persoană verifică chat-urile grupului de lucru mult mai des și tinde să fie mai activ și mai dependent de postarea în grupurile de lucru online. Totul depinde de dispoziția psihologică în care cineva face aceste activități online.
La adulți, FOMO se poate dezvolta atunci când te simți singur, te desparți de partenerul tău sau ești concediat. În acel moment, s-ar putea să te îndoiești de tine și să ai senzația de eșec, ceea ce te poate atrage către sindromul FOMO. Adolescenții sunt deosebit de vulnerabili, deoarece stima de sine este mai fragilă, după cum confirmă toate cercetările în psihologia dezvoltării. Autoevaluarea în această etapă de dezvoltare depinde foarte mult de ceea ce gândesc și fac alții. Prin urmare, adolescenții resimt cel mai mult frica de omisiune. Ei trebuie să-și găsească locul și să se simtă acceptați de mediul înconjurător. Frica de excludere poate fi cauza prezenței lor permanente pe rețelele sociale. Ei caută autoafirmarea și interacționează constant cu alți oameni.
Da, acest fenomen este des întâlnit. Vizualizarea de lucruri mult mai interesante pe care le fac ceilalți te determină să începi să trimiți mesaje cunoscuților pentru că vrei să faci parte din acea lume. Este o linie fină de la relaxarea inițială la verificarea aproape compulsivă a conversațiilor, pentru a vedea dacă cineva ți-a trimis sau nu mesaje înapoi. Așadar, singurătatea și utilizarea frecventă a rețelelor de socializare sunt terenurile favorabile pentru dezvoltarea FOMO. Și, în timp ce un adult poate gestiona mai bine aceste sentimente, o adolescentă de 14 ani, spre exemplu, poate fi depășită de situație.
Aceasta este o observație excelentă. Sentimentul de a nu putea sta întins în pat și nevoia de a verifica ce fac ceilalți te pot menține treaz și te pot împiedica să adormi, să te odihnești sau pur și simplu să stai locului. Dar toată lumea trebuie să găsească echilibrul între acțiune și odihnă.
Frica de omisiune este, parțial, rezultatul tendințelor actuale din societate. În multe spectacole urmărite de adolescenți, o narațiune similară este prezentă: personajele principale ies adesea și petrec, arătând perfect și făcând mereu ceva. Dacă locuiești într-un oraș, s-ar putea să simți, de asemenea, dorința de a ieși tot timpul – orașul este viu, vibrant, plin de atracții. Suntem conduși de marketingul digital, care îi face pe oameni să adopte anumite atitudini, să cumpere anumite produse sau chiar să dorească valori create artificial.
Nu chiar. Pe de o parte, pandemia ne-a ținut acasă, dar pe de altă parte, a trebuit să desfășurăm o mulțime de activități online. Au existat foarte multe cursuri susținute online, care ar fi putut întări nevoia de a rămâne conectat. Unii oameni au început să se uite la emisiuni/seriale de televiziune pentru a ține pasul cu ceilalți. În mod similar, s-ar putea să te apuci să faci yoga, doar pentru că toți ceilalți o fac. Dar declanșatorul tuturor rămâne în continuare sentimentul de anxietate. COVID-19 nu a schimbat atât de multe lucruri. Acum, mai mulți oameni se simt anxioși sau anxietatea lor anterioară a fost exacerbată. Aceasta s-a întâmplat din cauza reducerii oportunităților pentru activități sociale. Astfel, ne-au lipsit circumstanțele pentru a ne crește stima de sine și sau de a simți bucuria. Pe durata unei pandemii, cu restricțiile asociate, oamenii sunt mai expuși riscului de FOMO.
Când părinții observă cum copiii își folosesc în mod constant telefoanele, cum simt nevoia să se uite la ecran de mai multe ori pe oră și să urmărească ceea ce se întâmplă, nu înseamnă că identifică semne ale FOMO. Dacă adolescenții sunt îndrăgostiți, se uită mereu la telefoanele lor - aici nu există vreun sindrom. Cu toate acestea, dacă tinerii au îndoieli, se simt defavorizați sau fac prostii pentru a atrage atenția, ar trebui să discutați cu ei. Astfel, problema este pe jumătate prevenită. Primul pas este să-i ajutați să conștientizeze existența acestei afecțiuni. Explicați-le că, deși riscul de FOMO este asociat cu rețelele sociale, a existat și înainte (astfel nu lăsăm senzația că respingem rețelele sociale) - mai degrabă vorbiți despre el ca despre un fenomen social în loc să interziceți rețelele sociale.
Putem influența timpul petrecut de copiii noștri pe rețelele sociale - este recomandat să limitați cât mai mult această perioadă pentru copiii mici. Apoi îi putem face conștienți de cum se simt atunci când petrec o jumătate de oră față de patru ore pe Facebook sau Instagram în fiecare zi. Putem face un mic atelier pentru copii, în care să prezentăm rezultate ale cercetărilor legate de subiect, exemple din propria noastră experiență sau situații și abordări din alte familii. Ajutați-i să realizeze că unele profiluri sau conținut de pe internet nu îi fac să se simtă bine. Explicați-le că nu trebuie să le acorde atâta importanță și care este mecanismul din spatele industriei publicitare. Ajutați-i să treacă cât mai lin prin această perioadă critică a vieții lor. Trebuie să recunoaștem că pubertatea nu este o perioadă tocmai plăcută.
Părinții pot, de exemplu, să sublinieze continuu ceea ce este unic la copiii lor, să le spună cât de mult le plac, să le prețuiască unele dintre calități – atenție însă la laudele orientate spre performanță, este de preferat ca aprecierile să se concentreze pe creativitatea, abilitățile, perseverența și atenția lor. Lăsați-i să simtă că sunt ființe originale și deja suficient de buni așa cum sunt. Astfel, copiii vor ști de ce fac ceea ce fac și vor înțelege care sunt nevoile lor reale, sursele de energie și de motivație.
cu ESET Parental Control pentru Android
ÎNCERCAȚI GRATUIT 30 DE ZILE
Când copiii dvs. sunt martori la discursuri instigatoare la ură sau la ură cibernetică, sau când sunt victime ale acestora, cum ar trebui să răspundă? Iată ce recomandă psihologul Jarmila Tomkova.
Strategiile de oprire și de răspuns la hărțuirea cibernetică necesită un efort concentrat, la nivelul întregii comunități, care să implice părinții, educatorii și, desigur, copiii înșiși. Hărțuirea de orice fel poate avea un impact devastator asupra bunăstării și vieții victimei.
Sunteți îngrijorat că copilul dvs. ar putea fi agresat online?
